Obsesia lui „Oppenheimer de Pipera”
În ochii lui Becali, Popescu e BOMBA care n-a explodat (încă)
Tavi Popescu arată pâlpâiri, prea mici ca să le numim sclipiri, dar îndeajuns ca să ne amintim de talentul incontestabil pe care-l are. Driblingul natural, viteza cu mingea la picior și șuturile imparabile de la distanță à la „Neymar de România 2021” zac uitate în fotoliul prea comod al copilului care refuză maturizarea...
A trecut atât de mult, încât majoritatea am uitat de cele 7 meciuri ale lui pentru naționala mare. Băiatul ăsta ținea pe bancă un Florinel Coman ale cărui goluri eliminau Anglia lui Foden de la Euro U21 cu puțin timp înainte. Astăzi se duelează cu Politic. E greu de ales între un jucător pe care ai dat 1 milion de euro + un jucător care acum valorează cel puțin tot atât și unul pe care îl credeai vandabil cu 10 milioane. Drept dovadă, ambii pierd! Postul de extremă stânga devine un joker, al cărui costum e îmbrăcat pe rând de către improvizația Cisotti sau experimentele U21 Toma și Stoian. Mai nou, și Thiam.
A fost aproape să rămână înafara lotului lui Pancu pentru europeanul din vară, acesta fiind nemulțumit de zeflemismul (luare în râs) de care dădea dovadă la antrenamente. Spre norocul lui, Baiaram s-a accidentat, iar Cîrjan n-a fost pe placul antrenorului.
Astfel, Tavi a devenit singurul fotbalist român participant la 3 Campionate Europene de tineret. Impresionant ca record, dar tot în „a bate pasul pe loc” se încadrează.
Nici rebranding-ul din Tavi în „George” Popescu n-a schimbat ceva. În vară avea să piardă numărul 10 la FCSB în fața lui Tănase. Noul sezon îl întoarce la numărul cu care a debutat, care l-a propus ca speranța fotbalului românesc: 37.
Trecerea anilor îl găsește cu același fizic plăpând ca la 18 ani, singurele diferențe fiind noua culoare de păr și cerneala mâzgălită pe piele. Obișnuitele gol 🎯 și assist 🅰️ din dreptul numelui, ajung să fie înlocuite de un număr din intervalul 1-45 sau imaginea băncii.
Ceea ce nu s-a gândit Oppenheimer de Pipera e că omologul său, om de știință în al Doilea Război Mondial, a avut nevoie de teste, multe teste, pentru a obține bomba la care visa. Și nu cred că toate testele erau înlocuite la pauză. E dificil când vrei să fii Oppenheimer și Roosevelt în același timp...
În momentele sporadice în care fitilul lui Tavi începe să ardă, „cineva” nu poate rezista tentației de a-l stinge. În partida contra Sloboziei, Popescu a fost cel mai bun jucător al FCSB-ului (Flashscore confirmă). În minutul 56 avea să-i lase locul lui Edjouma, unul din cei care pleacă în iarnă, ca meciul să se termine 1-0 pentru ialomițeni.
Giovanni Becali a confirmat o ofertă de 8 milioane de euro din partea Benficăi primită în perioada de glorie a lui Popescu, sumă de care Gigi nici n-a vrut să audă. La vremea respectivă își evalua jucătorul la 20-30 de milioane (din spusele vărului său). Astăzi, la auzul cifrelor astea, aștepți să fie dimineață și să te trezești. Doar Louis Munteanu mai provoacă așa oferte-bombă… deși tot la Cluj îl găsiți.
Oare cum ar fi arătat Tavi după măcar un an de pregătire fizică în Portugalia?
N-ar fi prima dată când Becali stă lipit de cuptor, visând la crusta perfectă, fără să observe că oferind prea multă căldură ajunge să mănânce friptura arsă. Mă gândesc la vedetele: Cristi Tănase - plecat la 28 de ani în China pe 1.000.000 € și Bănel Nicoliță - transferat la 27 de ani de către Saint-Etienne pe doar 700.000 €.
Patronul a transmis că Tavi are încă 3 ani de contract și că preferă să-l aibă ca „jucător de lot” decât să-l împrumute într-un mediu care îi permite să joace mai mult.
Ansu Fati, alt jucător din generația 2002, debuta și el ca un superstar. Bătea record după record, până o accidentare l-a doborât. A stat pe bară un an. După revenire n-a mai fost același. Barcelona i-a dat drumul anul acesta după mai multe încercări de a-l „resuscita”. Ansu ajunge la A.S. Monaco, unde reușește 6 goluri în primele 5 meciuri și e numit fotbalistul lunii. I-a priit.
Are și Tavi Popescu nevoie de „Monaco-ul” lui?






