Un vis frumos, ca un castel de nisip

Cele mai bun spectacol e cel negândit de către om. Eroi vechi și noi. Și Africa!

♦ Fotbalul se trăiește altfel în Africa ! 🌍

Senegalezii sunt foc viu. Cu 5 minute înainte li se anula un gol, iar acum se văd îngenuncheați de încă o decizie a arbitrului de care nici el nu e 100% sigur: penalty pentru Maroc în ultimul minut al prelungirilor! Antrenorul le face semn să părăsească terenul... și ies de pe teren! N-am mai văzut așa ceva!

Marocanii din tribune exultă. Penalty-ul nu se mai poate anula, golul e ca și făcut, iar timpul suplimentar expirase. Și e 0-0! Ori asta, ori senegalezii abandonează meciul și pierd la masa verde.

♦ How to fight like a Mane !

Dar Mane stă în teren ca un general rămas singur pe front după ce oastea a strigat retragerea. Un căpitan care nu-și părăsește nava. Sau cel mai bine, dovada că liderul n-are nevoie de banderolă pe braț pentru a fi -lider-! Face asta în pofida antrenorului care insistă să plece și el. Vezi, Mbappe? Așa ia un lider inițiativă. Calm, responsabil, inteligent! Nu egocentric, nu răzbunător!

Mane vorbește cu oficialii naționalei. E „the last man standing”. Nu acceptă să fie laș ori lipsit de respect și le face semn să se întoarcă:

„Jucăm ca niște bărbați!”.

Îi strigă, trimite după ei, iar în final intră în vestiar! În mai puțin de un minut i-a adunat pe toți și se întoarce cu ei pe teren! Aura lui în momentul ăsta e imensurabilă. O proiecție a lui Alexandru Macedon în prezent și în fotbal (da, m-aș duce atât de departe încât să zic asta)!

♦ Renegatul ajuns la 11 metri de a deveni erou

Brahim Diaz pune mingea jos și e pregătit să execute. O privește fix... Atât de concentrat, încât pare că vede în ea ceva ce noi nu vedem. În mingea aia era imaginea puștiului de la loturile de juniori ale Spaniei care în 2010 vedea triumful țării lui, chiar pe pământ african, și visa să-l repete.

O țară pentru care mai târziu n-a fost destul de bun!

Astfel alegea în 2024 naționala Marocului, patria bunicii sale cu care vizita în copilărie „Țara Asfințitului” îmbrăcat în haine tradiționale precum toți copiii locului, chiar dacă era născut și crescut în Spania. O întoarcere la rădăcini al cărei impact a fost imediat. Era golgheterul competiției, iar mingea trebuia să ajungă în poartă încă o dată. De atât era nevoie. Era la 11 metri de a deveni din renegat în Spania, erou național în Maroc.

Minutul 114. Al 24-lea minut de prelungire. Nici fanii senegalezi care au coborât în teren și se luptau cu forțele de ordine n-au mai contat. Atât de mare era presiunea. Brahim își ia avânt și TRAGE PE MIJLOCUL PORȚII! Exact în brațele lui Mendy, care stă pe loc! Ce-o fi fost în capul lui Brahim să încerce o Panenka într-un moment decisiv al unei finale? Avea trofeul pe gheată…

Mendy ține mingea în mâini cum ținea trofeul Champions League la Chelsea cu câțiva ani în urmă. Primul lucru pe care îl face e să mulțumească cerului. IN-CRE-DI-BIL! Cine credea că un meci pe care-l deschizi în minutul 90+5 are atâtea de oferit? Și abia acum încep prelungirile.

♦ Fotbalul bate filmul ! 🎬

Brahim e devastat. Cu un minut în urmă era jucătorul turneului. O fază poate să-i semneze condamnarea (au trăit-o și Baggio, Timofte sau Gicu Constantin). Toți veneau să-l consoleze. Privirea lui rămăsese la fel, aceeași cu care țintea punctul cu var… însă mingea nu mai era acolo!

De cealaltă parte, poate fi meciul care îl face pe Mane cel mai mare fotbalist din istoria Senegalului. Felul în care a luat aproape în spate toată echipa și i-a readus în teren... dacă s-ar fi organizat mâine alegeri în Senegal, ar fi ieșit președinte fără să candideze.

Pornește o ploaie tropicală în mijlocul iernii, de parcă Anzar, zeul apelor în cultura amazigh, vrea să spele păcatul lui Brahim și să ascundă lacrimile marocanilor.

Mane recuperează o minge la 40 de metri de propria poartă și pornește un atac în viteză. O pasă, încă una, iar mingea ajunge la Pape Gueye. Hakimi îl incomodează din spate fără să-l faulteze, alți 2 fundași marocani se interpun în fața balonului și PAPE GUEEEEEYEEE...

EXCEPȚIONAAAL!!! Șutează din 16 metri la colțul lung sub bară, cu efect exterior. Cu stângul de pe partea stângă. Definiția expresiei „de la agonie la extaz”! Cel mai bun scenariu de film se scrie ACUM în finala Cupei Africii! Dovada că spectacolele cele mai bune nu sunt cele gândite de către om. În peste 150 de ani de existență, în mare parte cu aceleași reguli, fotbalul continuă să fascineze!

Antrenorul îi cruță suferința lui Brahim și îl schimbă. Era „Băiatul în Lacrimi” al lui Amadio. Avea un nod în gât cât mingea de mare. Culmea ironiei în fotbal: să fii schimbat în minutul 98 după ce ai ratat penalty în minutul 114.

Maroc are o bară și câteva șuturi la rând în blocajul jucătorilor senegalezi. Focuri din mitralieră! FOTBAL PUR!

Păcat că la noi nu se transmite Cupa Africii! România tocmai a pierdut 2 ore și jumătate de fotbal autentic, un fotbal pe care Baratky l-ar recunoaște și azi. Calitatea terenului, a jucătorilor, a fanilor... toate orchestrează un spectacol total!

Senegal poate face 2-0 dar Bonou oprește șutul! Mingea rămâne la 8 metri… BONOU scoate din nou! Bis! Împinge eroic, cu ultimii centimetri ai degetelor, mingea în piciorul jucătorului senegalez, obligându-l să dea pe lângă.

Bonou a fost cu 2 fire de nisip din clepsidră mai rapid. Acest paznic de kasbah în ceas de noapte! Un super-erou fără capă ale cărui miracole sunt eclipsate de golul lui Pape Gueye. Care se îndreaptă, însă, spre titlul de - erou fără glorie.

E nebunie! Pentru niciunul din cei 22 nu mai contează oboseala sau tactica. În unele situații, nici măcar coechipierii. Fiecare ar vrea să aibă o superputere, să poată lua mingea și să intre cu ea în poartă. Un jucător marocan e legat la cap. E El Aynaoui, numărul 24.

Se vede prin bandaj că are capul spart. Se vede sângele. Se vede că a uitat! Atât de important e să câștigi un trofeu pentru țara ta.

Ploaia nu se oprește!

E prima pasă la portar pe care o văd și e minutul 119. Hakimi ia mingea și aleargă direct în adversar. Știa că nu mai are energie, dar spera să-l doboare la propriu și cu ceilalți să facă la fel. În momentele astea dacă legi un tir de el, îl trage.

Hakimi a venit la acest turneu accidentat. Nu mai jucase la PSG de la începutul lui noiembrie și intra doar din al treilea meci al turneului. Cel mai bun fundaș dreapta al planetei, fotbalist cu 7 trofee și 2 finale în interval de un an. Astăzi a alergat mai mult decât Forrest Gump. A fost fundaș, mijlocaș, atacant dreapta, chiar și număr 10 la nevoie, atunci când nimeni n-avea curajul să fie.

Minutul 122. Pe margine sunt oameni din ambele echipe. Stau în ploaie, neacoperiți. Senegalezii așteaptă momentul în care pot să se bucure de victorie. Marocanii ar intra toți pe teren acum dacă ar putea.

Ultima fază. Bono degajează. S-a sfârșit!

♦ Un vis frumos, ca un castel de nisip

Ochii fotbaliștilor marocani arată de parcă au stat o zi în mijlocul raliului din Dakar. Nici ploaia, nici lacrimile nu mai spală nisipul din ei. Trofeul pe care în minutul 114 păreau să fie cu 2 mâini s-a sfârmat în ploaie ca un castel de nisip.

Finala a fost o lecție de cinematografie! O producție care combină dramatismul lui De Palma, epicismul lui Ridley Scott și nebunia lui Scorsese.

Senegal a reușit! Câștigă o finală nebună după ce toată echipa a părăsit terenul! Mane a preluat frâiele și și-a condus armata pe cea mai de sus treapta a podiumului. Cel mai mare fotbalist din istoria Senegalului! Aș zice chiar între cei mai mari fotbaliști africani din istorie!

În Rabat se ridică steagurile roșu-galben-verzi. Eroul își pune coroana pe cap și e purtat pe brațe ca Maradona, ca Messi, ca Pele. Sadio Mane! Cel care a construit școli și spitale în satul său natal. Care le oferă tuturor locuitorilor bani lunar, haine, laptopuri pentru copii. Și cel mai important: cel care le oferă speranță! Astăzi i-a bucurat din nou.

Dacă fotbalul nu e cel mai frumos sport, atunci nu știu care e acela!